Au pornit ca simpli agenţi secreţi şi au ajuns spioane care au făcut \"carieră\".
Stella Rimington a condus Serviciul secret intern britanic (MI5) între 1992 şi 1996, Eliza Manningham-Buller a ocupat aceeaşi demnitate între 2001 şi 2005, Maria del Pilar Hurtado a fost câţiva ani numărul doi în Departamentul pentru securitate columbian (DAS), pentru ca din 2007 să preia şefia DAS, iar Letitia Long conduce din 2010 Agenţia Naţională Geospaţială, unul dintre cele mai importante servicii secrete americane. Femeile recrutate de serviciile secrete moderne sunt opusul celebrei Mata Hari. Şi prin înfăţişare, cât, mai ales, prin mijloacele de culegere a informaţiilor.
Mata Hari nu este excepţia care confirmă regula că breasla agenţilor secreţi şi a spionilor ar fi rezervată bărbaţilor. Aşa cum portretul robot al femeii recrutate în prezent de serviciile de spionaj nu seamănă cu cel al celebrei spioane intrată în istorie şi în mentalul colectiv. Testele la care sunt supuse femeile sunt la fel de dure ca cele la care sunt supuşi bărbaţii. Practic, se poate spune că nu mai există discriminare între sexe în spionaj.
Misterul Mata Hari
Nici astăzi nu se ştie pe cine a servit şi pe cine a trădat cu adevărat Mata Hari. De origine olandeză, Mata Hari (de fapt Margaretha Geertrude Zeele) s-a născut în 1877. Părinţii au înscris-o, la 14 ani, la o şcoală patronată de o mănăstire, pentru a-i asigura o educaţie desăvârşită. Doi ani mai târziu, a fost exmatriculată, după ce l-a sedus pe respectabilul director al instituţiei. La 18 ani, prefigurând cariera care avea să-i aducă celebritatea, Mata Hari era deja dansatoare. A părăsit dansul pe perioada căsniciei cu ofiţerul scoţian
MacLeod, cu 20 de ani mai în vârstă. Moartea misterioasă a fiului (prin otrăvire) şi desele aventuri ale soţului au destrămat cuplul.
La 27 de ani, Mat
