Roma este capitala creștinismului de aproape 2000 de ani, de la instalarea primilor papi, iar acest lucru este vizibil oriunde întorci capul. Biserici mai mari sau mai mici, majoritatea cu o vârstă venerabilă, majoritatea monumente, stau mărturie pentru istoria bisericii creștine și mai ales a catolicismului. Pe lângă lăcașurile de cult există mii și mii de opere de artă dedicate creștinismului, sculpturi, statui și, bineînțeles, întregul muzeul al Vaticanului. Aceasta mi s-a părut, de altfel, cea mai însemnată aglomerare de realizări artistice ale omului pe care am văzut-o vreodată. Cu mult mai mici decât Luvrul, cele 13 muzee de la Vatican arată mult mai multe opere de artă, pentru că acestea sunt expuse într-un spațiu mai mic, și de aici posibilitatea de a vedea mai multe.

Fără îndoială, impresia cea mai puternică ți-o face, în acest muzeu, Capela Sixtină, pictată parțial de Michelangelo, unde stai pur și simplu cu gura căscată în sus pentru a vedea niște fresce deja cunoscute de pe mii și mii de reproduceri din manuale și albume de artă, dar care nu pot copleși așa cum o face originalul. Este un loc în care se presupune că ar trebui să te rogi, însă nu poți decât să te minunezi de geniul unor oameni și de munca titanică depusă de-a lungul anilor. Tot în acest muzeu merită văzute galeriile din Muzeul Pio-Clementino, dar și picturile din Pinacotecă, unde sunt prezente atât lucrările unor artiști mai puțin cunosctuți, cât și câte un Leonardo da Vinci, Rafael și Bernini. Toate cu subiect religios, așa cum era de așteptat. Nu trebuie uitate bisericile consacrate, dintre care eu recunosc că am fost doar în două: San Pietro, unde am răams mut în fața măreției și mai ales a celșebrei sculpturi Pieta, a lui Michelangelo, și San Pietro in Vincoli, unde am admirat o altă lucrare monumentală a lui Michelangelo, Moise. Tot legate de perioada creștină sunt și piețele, pre