Nu ştiţi unde să ieşiţi în această săptămână? Încercaţi o piesă de teatru.
Aproape jumătate s-a dus deja. Stagiunea 2011/2012 s-a remarcat, până acum, printr-o serie de spectacole care acoperă toate genurile - de la clasic până la modern, de la dramă până la comedie ori absurd. Iar teatrele nu mai au destule bilete pentru câţi spectatori vor să vadă piesele. O imagine a stării de fapt e dată de testul banal al încercării de a rezerva un bilet la teatru: cel puţin la piesele care au nume consacrate în distribuţie, nu mai găseşti bilet chiar cu o săptămână înainte de ziua în care e programat spectacolul.
Preţul unui bilet la teatru variază între 20 şi 60 de lei, în funcţie de poziţia locurilor în sală. „Criza a avut contribuția ei - teatrul a devenit refugiul din cotidian, dacă vreți“, are o explicaţie Ion Caramitru, directorul Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB).
O piesă a Naţionalului despre care critica nu se mai oprește din vorbit/lăudat este „Vizita bătrânei doamne“ a elvețianului Friedrich Dürrenmatt, un spectacol despre criză financiară, vină, răzbunare şi lăcomie, regizat de bulgarul Alexander Morfov chiar în plină recesiune, care-şi menţine în transă publicul timp de trei ore şi jumătate. Piesa ridică o întrebare mai acută, azi, decât oricând: Poate un miliard de dolari să cumpere conştiinţa unui întreg oraş?
Scenele se succed într‑un ritm ameţitor, una mai surprinzătoare şi mai îndrăzneaţă decât cealaltă, şi e greu de spus ce e mai meritoriu în ceea ce vedem: abilitatea şi perfecta interacţiune a numeroşilor actori (55 de actori, protagoniştii fiind Maia Morgenstern şi Mircea Rusu) sau tehnica formidabilă, regăsită în decoruri, lumini, costume şi muzică.
Întâlniri sau reîntâlniri mereu bine-venite
Dacă sunteţi încă paralizaţi de stresul ştirilor financiare, iată o soluţie sigură care vă poate scoate din această
