Vladimir Putin a castigat un nou mandat prezidential in fruntea Federatiei Ruse. Astfel el succede succesorului sau. Adica isi succede siesi. Teoretic aceasta inseamna continuitate, predictibilitate si legitimitate. Asa va fi oare?
Alegerile prezidentiale au fost precedate de proteste, de contestari si de avertismente cu privire la fraudarea alegerilor. Tabara putinista a luat masuri exceptionale spre a-si asigura victoria. Democratiile euro-atlantice au exprimat teama ca scrutinul nu va fi liber si corect. Moscova oficiala a socotit asemenea declaratii ca amestec in procesul electoral din Rusia si a ajuns pana la a denunta un complot avand ca scop asasinarea candidatului favorit. Alegatii grave care vor umbri relatiile internationale.
Daca Vladimir Putin ar fi castigat alegerile in al doilea tur legitimitatea sa ar fi fost mai solida intrucat banuielile de frauda ar fi fost mai greu de sustinut. S-a preferat legitimarea prin caracterul ecrasant al victoriei. Un scor de peste 60% in favoarea castigatorului este dificil de contestat.
Cu toate acestea, observatorii internationali au declarat ca alegerile au fost viciate. Nu, insa, in procesul votului ci de maniera partinitoare in care s-a desfasurat campania electorala. Statele UE si SUA au luat act de rezultat si au lasat sa se inteleaga ca, desi nu il contesta, nu apreciaza maniera in care a fost obtinut, cerand autoritatilor ruse sa cerceteze cu exigenta si impartialitate sesizarile referitoare la fraude.
Dincolo de toate aceste controverse si de acest zgomot se contureaza o serie de probleme reale foarte preocupante.
Cine furat de retorica se grabeste sa vorbeasca despre Rusia ca despre o cvasi dictatura, uita sau nu a stiut niciodata cum a functionat URSS. Intr-adevar, Rusia nu este o democratie de acelasi fel cu democratia engleza, franceza, germana sau chiar romana. Nu este in nici
