Modelul micii supărări a preşedintelui pe Petrom este “ţineţi-mă că-i sparg”. În doar un schimb de replici se vede o politică duplicitară totală. Pe de o parte neputinţa de coloratură morală. Vrem megabusinessuri, vrem statul român asociat bleg şi-sau interesat clientelar, dar în ani electorali ne amintim puţin de cetăţeni. Şi atunci ajungem în zona etică: ok, băieţi, vrem cu toată inima business sălbatic, dar fiţi şi voi ceva mai etici. Aceasta e adevărata poziţie a puterii – luaţi-le voi banii că sînteţi privaţi vestici respectabili şi noi ne oprim un procent.

De cealaltă parte, e umflarea în pene. Eu îi sabotez, domnule, nu mai vorbesc cu ei. Cînd îi zic reporterii că tocmai ce-a fost în excursie cu Exxon, spune că doar a vrut să vadă nava. Adaug şi eu o fotografie cu Mariana Gheorghe, şefa Petrom, din 2 februarie 2012 (!), pe lîngă cele cu şeful cel mare puse de Dan Duca. Fotografie accesabilă pe siteul oficial al preşedinţiei.

Vă mai deranjez doar cu nişte consideraţii de acum cîteva luni despre Petrom, dacă tot e un subiect la modă:

În mod firesc, ar fi trebuit să ne răfuim cu reprezentanții statului, cu Guvernul, pentru că ne toacă banii umflînd prețul benzinei. Dar plătim taxe în limite normale, mai mici decît media UE. Problema e la partea privată şi la o politică nesimţită de manipulare a preţului. Cum ataci o corporație de aceste dimensiuni? Primul pas ar fi prin intermediul Guvernului, numai că acesta este dublu-neputincios. Odată prin celebrul contract de privatizare (încă secretizat) din care am aflat totuși unele clauze incredibile spuse de oameni care au avut acces: un fost președinte AVAS a declarat că există acolo o clauză care împiedică zece ani modificarea taxelor.

O a doua neputință stă în faptul că avem totuși reprezentanți în Consiliul de Administrație al Petrom, reprezentanți care nu fac nimic: au dreptul să se o