19 martie 1987
Violeta Andrei, deşi actriţă cu activitate scenică bogată, este atât de emoţionată, încât nu-şi găseşte cuvintele, decât după ce lăcrimează puternic, de dragul liceului. Aminteşte de regretata doamnă Verdeş, plânge din nou, recită „Moartea căprioarei” a lui Labiş şi versuri de Emil Botta, retrăgându-se, discret, pe scaun.
Actriţa Silvia Popovici nu are trac, refuză să recite, pentru a nu plictisi sala. Totuşi, găseşte potrivit să citească un articol despre Liceul Central, publicat cu mult curaj acum câţiva ani, în revista „Flacăra”, condusă de A.P.
Adrian Păunescu e, ca de obicei, cel ce trebuie să spună şi lucrurile neplăcute. Nu degeaba, de aproape doi ani, stă pe tuşa vieţii publice. Şi iată care sunt chestiunile de actualitate:
E o ruşine că Liceul de Filologie-Istorie din miezul Bucureştilor nu poartă numele vreunei mari doamne a României, ci are pe frontispiciu numele unei amărâte cetăţence sovietice, Zoia Kosmodemianskaia, pe care până şi ruşii au uitat-o.
La afirmaţia profesoarei academician Zoe Dumitrescu Buşulenga se cuvine o precizare: nu tinerii sunt vinovaţi că nu au suficientă cultură, cât le-ar trebui, şi că învaţă o limbă castrată, ci autorităţile, care lasă de izbelişte educaţia sănătoasă a celor din noile generaţii, educaţie care nu se poate face decât prin cultivarea valorilor.
La Liceul Central, în cel mai greu deceniu stalinist, s-a văzut ce înseamnă rezistenţa în faţa rusificării culturii române, operă de curaj pe care şi-a asumat-o extraordinara profesoară de română, Alexandra Verdeş. Domnia sa ne-a arătat, pe ascuns, „Istoria literaturii române” a lui George Călinescu, pe care criminalii bolşevici lipiseră foi albe, deasupra fotografiilor şi capitolelor referitoare la Octavian Goga şi Lucian Blaga. Atunci nu era voie nici măcar să ştim că marii poeţi au murit. De pildă Blaga.
A.P. reci
