Odată cu permanentizarea crizei economice, subiectul taxării marilor averi a revenit în dezbaterea publică în multe ţări. În vara anului trecut manifestul "Nu-i mai menajaţi pe cei forte bogaţi (Stop Coddling the Super-Rich)", Warren Buffet (apărut în New York Times pe 15 august 2011), el însuşi un multimiliardar ( a treia avere mondială în 2012 după Forbes), cerea taxarea celor bogaţi. Subiectul a intervenit deja în precampania electorală din SUA, unde Barack Obama şi l-a însuşit, dar, şi mai spectaculos, în campania pentru alegerile prezidenţiale franceze. Varianta americană, asumată şi de câţiva multimiliardarii francezi la începutul toamnei trecute, se referă la o taxare a marilor averi cu 40%. În Franţa, François Holland, candidatul socialist la alegerile prezidenţiale, aflat în continuare pe primul loc în sondaje, a cerut însă taxarea averilor de peste un milion de euro cu 75%. În România această temă nu a fost aproape deloc dezbătută de actorii politici, nici de mass-media de altfel, proiectul UNPR privind taxarea averii afişate neavând nicio legătură cu abordarea occidentală.

Este taxarea averilor o măsură comunistă? Un posibil răspuns la această întrebare îl găsim în cotidianul belgian de limba olandeză De Standaard, preluat după Courrier international. Iar De Standaard, deşi asumă o largă neutralitate politică, este un cotidian flandrez care este tradiţional apropiat de Partidul Creştin democrat din Flandra şi care este în opoziţie cu De Morgen, cotidianul apropiat socialiştilor flandrezi. Ori, autorul articolului Paul Goossens afirmă fără nicio rezervă că propunerea lui François Hollande nu are vreo legătură cu comunismul. De alt­fel articolul se numeşte sugestiv, Hollande este prea generos cu bogaţii. Şi nu îl putem bănui de vreo simpatie ideologică cu Hollande. Demonstraţia este simplă: suprataxarea propusă de candidatul socialist are ca sursă poli