La mulţi ani, Dr Loţi!
Calm, modest şi de o inteligenţă pe care astăzi rar o găsim în fotbalul românesc.
A refuzat ani buni Capitala, preferând liniştea oraşului de pe malul Mureşului, linişte pe care, atunci când s-a transferat la Steaua, a luat-o cu el şi a implementat-o în jocul "roş-albaştrilor". Prezenţa sa printre "rebelii" Lăcătuş, Balint ori Piţurcă avea să fie un punct de echilibru, echilibru ce a dus la naşterea "viteziştilor". Serile de 7 mai 86 şi 24 februarie 87 sunt doar două momente la care puţini am visat, dar, (şi) cu ajutorul lui ne-am putut bucura din plin.
De 4 ori a câştigat campionatul cu Steaua: 85, 86, 87 şi 88.
A cucerit CCE şi Supercupa Europei cu gruparea militară.
A adunat 484 meciuri în prima divizie, locul 3 în clasamentul "all-time" după Costică Ştefănescu şi Florea Ispir.
97 de partide în Divizia A a strâns pentru Steaua, timp în care a marcat 24 din cele 86 de goluri contabilizate în campionat.
16 meciuri (inclus Supercupa Europei) în Europa a bifat pentru "roş-albaştrii" şi 3 goluri. În 85/86 a evoluat în toate partidele.
Asta nu-i tot...
Pe 11 noiembrie 1981, Mircea Lucescu debuta pe banca Naţionalei contra Elveţiei la Berna. În prelungiri, acesta a apelat la o schimbare pentru păstrarea rezultatului: a ieşit Mircea Sandu - a intrat L Boloni, revenit după mai bine de un an la prima reprezentativă. Din acel moment nu l-a mai scos nimeni din echipă. Cu el în teren, România a redevenit un nume în fotbal printre ţările Europei. Cum ar fi să retrăim, astăzi, dar la FRF, "minutul 90+" de la Berna?
108 meciuri şi 25 de goluri sub tricolor, printre reuşite numărându-se şi golul antologic marcat în poarta lui D. Zoff în primăvara lui 83... Statistica îl poziţionează pe 4 în clasamentul privind numărul de meciuri la Naţională, el fiind primul care a depăşit barier
