Autoritaile japoneze au hotarat sa comemoreze un an de la dezastruosul 11 martie 2011, cu un minut de tacere la nivel national. Un minut de tacere pentru una din cele mai mari catastrofe ale epocii noastre, produsa in tara cea mai bine protejata impotriva unor asemenea catastrofe.
Din pacate, tara era protejata, dar nu impotriva castrofei care s-a produs. Prevenirea avea in vedere mai ales cutremurele. Protectia a functionat bine: cutremurul n-a facut atatea victime cate ar fi putut face. Numarul cladirilor avariate este apreciat ca scazut, iar despre cele prabusite presa nu vorbeste deloc.
Este clar ca, in Japonia, cladirile au fost incomparabil mai bine protejate decat sunt - de exemplu - cele din Bucuresti, unde, dupa aproape patru decenii de la dezastru, principala masura de protectie a celor mai amenintate constructii, care stau sa cada, este afisarea bulinei rosii.
Dar, daca protectia antiseismica a cladirilor din Japonia ocupa primul loc in lume, protectia anti-tsunami si, mai ales, cea de prevenire a unui dezastru nuclear sunt departe de a fi la acelasi nivel.
Urmarile uriasului val care a maturat coastele sunt vizibile si astazi, iar in ce priveste catastrofa de la Fukushima, presa internationala acuza atat autoritatile, cat si Tokyo Electric Power Company (TEPCO) de faptul ca au ascuns adevaratele proportii ale dezastrului - conform unui articol publicat in Le Monde Diplomatigue.
Chiar si in Japonia, autoritatile evita sa produca panica, iar marile companii se ascund dupa deget, cand este vorba sa se afle cat de expuse sunt in fata neprevazutului. Chiar si presa se lasa uneori derutata de pozitia autoritatilor si de discursul companiilor.
Unul din cotidienele de mare tiraj, Asahi Shinbun (al doilea clasat, cu cele 7,9 milioane exemplare), n-a publicat decat in toamna anului trecut anche
