a de fiecare dată când lucrurile merg bine sau chiar foarte bine pentru el, Murray găseşte o cale de a strica momentul, de a părăsi drumul cel bun în “favoarea” unuia cu hârtoape.

Aşa şi la Indian Wells, unde britanicul venea pe cai mari: un sezon excelent, punctat cu un titlu, o semifinală cu Djokovic la Australian Open, de pe urma căreia toată lumea a rămas convinsă că Andy e foarte aproape de pasul cel mare, şi apoi o finală la Dubai, punctată de o victorie la acelaşi Novak.

Şi exact când îi era lumea mai dragă scoţianului, acesta a făcut din nou un pas greşit, fiind eliminat, în marea surpriză a zilei la Indian Wells, de spaniolul Guillermo Garcia-Lopez, scor 6-4, 6-2.

Ştiţi ironia fanilor englezi în ce-l priveşte pe Murray, am mai scris-o: Când Andy câştigă, e britanic. Când pierde, e scoţian.

Cel puţin până la Miami, Murray va fi din nou exclusiv scoţian. Pentru al doilea an la rând, el pierde încă de la primul meci la Indian Wells, pierzând în faţa unui jucător căruia îi cedase numai 12 game-uri în cinci seturi jucate anterior. Murray l-a lăsat pe Garcia-Lopez, un jucător de anduranţă, să dicteze ritmul, nu şi-a fructificat şansele, iar armele sale obişnuite, consistenţa de pe fundul terenului, contraatacul şi jocul bun la retur, l-au lăsat baltă. În plus, Murray a condimentat totul cu foarte multe erori, atât cu forehandul, cât şi cu reverul, prăbuşindu-se, cu tot cu reduta lui tradiţională, la cel mai mic asalt al spaniolului.

Când a avut o şansă să-şi revină în setul doi, într-un moment în care era condus cu un break, dar avea 40-0 pe serviciul lui Garcia Lopez, Murray a ratat toate cele trei şanse de rebreak (a ratat şapte, în total), săpându-şi şi mai abitir groapa. Restul a fost făcut de consistenţa ibericului, credit lui pentru că nu s-a pierdut cu firea când s-a apropiat de linia de sosire.

Citeşte continuarea artic