Nu mi-a placut, dar mai vreau o data. Alo, tu – ala de faci ca maimutica, ia nu ma mai umili! Si tu, pletosule, ala de ti-ai abandonat nevasta care apoi…, ia vezi nu esti cumva un porumbac cu ochi albastri, ca asa am auzit parca la Anvers! Si, bai populistilor, ia puneti mana si intregiti salariile, fix cu 10 zile inainte de alegeri, asta doar asa, ca sa implinim o coincidenta cereasca. Sa nu imi spuneti ca am spus vreodata ca nu se poate, pentru ca nu am spus niciodata. In sfarsit, tu, ala de te-am numit seful mafiei, ia vino incoace, sprijina Guvernul si sacrifica-te pentru popor.
Ce soarta nenorocita trebuie sa aiba presedintele! Sa te spurce toate zoaiele clasei politice si nu numai, de dimineata pana seara, zi de zi, si tu sa rezisti eroic! Cu lacrimi in ochi, sa continui calvarul zilnic doar din dragoste pentru neam si tara. Pentru poporul ala despre care mai si stii ca e lenes, format (in mare) din tampiti (scosi pe banda rulanta de scoli) si, intr-o poportie covarsitoare, ascultatori de manele. Sa-i spui Regelui sluga, dar sa fii tinut la putere de toate scursurile politicii. Sa trimiti profesorii sa isi mai ia un job, in timp ce toti reevaluatii tai primesc contracte grase cu statul. Sa nu faci o drama ca iti pleaca medicii din tara, dar sa faci o tragedie ca un post de televiziune de critica! Abia asta e o umilire demna de dispret.
Nu e de ici, de colo! Asta trebuie sa o admita si cel mai vehement critic al Cotroceniului. Orisicum, in tara unde cel mai tare striga hotii chiar sefii mafiotilor, unde averile sunt curate doar daca sunt facute prin vanzari anterioare, ce coboara pana la Adam si Eva ca sa poata da seama, unde cinicii plang si analfabetii dau lectii de gramatica si conduc ministere, aici se vor reevalua, in curand, pana si sensurile prime ale cuvintelor din dictionar. Deja, primii pasi au si fost facuti. “Nu am spus niciodata ca nu
