Am tresărit plin de patriotism atunci când am auzit cine va reprezenta România la Euroviziune. Trupa cu nume neaoș românesc, Mandinga, cu o piesă intitulată la fel de neaoș Zaleilah, cântată în vreo două limbi din care, surpriză, niciuna nu e româna, și al cărei videoclip oficial, pe care îl atașez, este filmat într-un loc 100% românesc numit...Dubai. Ce-i drept, melodia are ceva românesc, adică interpreții, majoritatea români, și compozitorul, celebrul Costi Ioniță, unul dintre inventatorii manelei postdecembriste.

Care, după cum se poate auzi cu ușurință, nu uită de unde-a plecat și vine cu o piesă ritmată, cu accente etno care nu au nicio legătură cu România, ci cu tărâmurile latino-americane, care chiar seamănă, pe alocuri, cu o manea. Nu de-aia de genul Salam sau Minune, dar tot din acest domeniu. Aceasta este piesa pe care, peste câteva luni, o să așteptăm să ne-o voteze frații noștri moldoveni, precum și sutele de mii de români din Spania, Italia și...cam atât. Aceasta a fost, așa cum scrie presa, alegerea românilor care au dat sms-uri pe bani la TVR, așa că ea, ca în orice democrație, trebuie respectată. Numai că mai sunt și cârcotași, așa ca mine, care se întreabă ce legătură mai are România cu această piesă, care va concura sub steag românesc deși nu prea are nimic românesc într-însa? Sau poate așa arată globalizarea în muzică în anul de grație 2012, când artiștii români au cucerit piața dance din toată lumea cu piese care n-au nicio legătură cu România. Performanță pe care TVR-ul speră s-o repete și la Eurovision, uitând însă că acolo e un concurs între țări, nu o competiție pentru vânzare de discuri...