În polemica româno-sovietică declanşată în CAER, Nicolae Ceauşescu i-a atacat deopotrivă pe Nikita Hruşciov şi pe „capitaliştii imperialişti“.

În afara spulberării mitului Stalin, Congresul al XXII-lea al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică (octombrie 1961) a avut şi alte semnificaţii. Dintre participanţii străini, polonezul Wladislav Gomulka a avansat - mai mult ca sigur la sugestia sovieticilor - ideea reorganizării Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER).

Instituţia economică înfiinţată pe timpul lui Iosif Vissarionovici Stalin, „părintelui popoarelor", ca reacţie la Planul Marshall al americanilor, intrase într-un con prelungit de umbră. Prin intermediul ei, Nikita Hruşciov, secretarul PCUS, spera să revitalizeze economia sovietică, pe seama celorlalte state din lagărul comunist. În acest for au izbucnit neînţelegeri între România şi celelalte state est-comuniste.

În dezbaterile purtate în interiorul Partidului Muncitoresc Român, un cuvânt greu l-a avut şi tânărul membru al Biroului Politic, Nicolae Ceauşescu. S-a dovedit, de-atunci, un adept al independenţei faţă de Moscova, capabil să „lovească" adversarul cu argumente preluate din zestrea intelectuală a marxism-leninismului.

Porumb pentru porcii altora

Spre sfârşitul anilor 1950, în mintea sovieticilor a încolţit convingerea că în CAER se impunea o specializare economică. În domeniul agriculturii, fără vreo consultare prealabilă cu Bucureştiul, s-au stabilit câteva direcţii. Bulgaria ar fi urmat să se axeze pe legume, zarzavaturi, industrie prelucrătoare, Cehoslovacia şi RDG - pe zootehnie, iar România şi URSS pe cereale, furaje şi plante oleaginoase. Numai că România a refuzat sugestiile. Al treilea Congres al PMR trasase „sarcini îndrăzneţe" privind industrializarea ţării.

Presiunea pentru specializarea economică s-a înteţit în 1960,