M-am întrebat adeseori cât de relevant poate fi faptul divers pentru viaţa unui popor. Cred că întrebarea se cuvenea reformulată: de la ce procent în sus faptul divers dă seama despre ansamblul vieţii unei naţiuni? Asta înseamnă că, mai aproape de o estimare cantitativă, se poate crede în comensurabilitatea relevanţei şi la acest capitol social; că, adică, nu doar în procesul electoral există majorităţi simple şi majorităţi absolute; că se pot formula reguli şi pentru modul în care un fapt senzaţional poate deveni emblema unui mod de a fi.

Fireşte că zarva şi graba cu care presa străină din anumite ţări a ajuns, în puţini ani, să identifice un anume chip al infracţionalităţii cu românii stârneşte suspiciuni. Se poate presupune concertarea acestor campanii cu unele piruete politice, cu deplasări ale puterii din cutare stat dinspre stânga spre dreapta sau cu tendinţa unor societăţi întregi de a se manifesta mai curând rezervat în raport cu ideea extinderii şi adâncirii unificării europene. Când însă marea corupţie şi mica infracţionalitate individuală ajung să se acompanieze, în paginile ziarelor şi la posturile de televiziune şi radio, atât în străinătate, cât şi acasă, se poate presupune că asemenea ştiri ajung la un prag de relevanţă indiscutabil, fie că se stabileşte un procent de 51%, fie că se admite altul, de 75-80%, de abatere de la ceea ce este socotit a fi comportament normal în raport cu legea, cutuma şi un mod educat de a trăi între oameni.

O mămică îşi ucide şi tran-şează bebeluşul, ultimul născut într-o familie cu mai mulţi copii. O familie de minoritari cu statut de conaţionali adoptă o copilă de numai câţiva ani pe care o pune să rezolve, departe de ţară, o serie de treburi grele din gospodărie, o terorizează şi o mai şi violează. Un fost soţ gelos îşi descarcă revolverul într-un coafor, ucigând două per-soane (printre ele şi soţi