Viscolul din luna februarie a adus pe lângă dramele umane, un consum record de gaze naturale, mai ales în Europa Centrală, şi implicit, importuri record de gaze din Rusia. A existat însă un moment destul de scurt în care livrările Gazprom au scăzut cu 30%. Un studiu publicat recent de Center for European Policy Analysis (CEPA) susţine că există o soluţie pentru această problemă: gazele de şist.

România a primit de curând câteva veşti bune în materie de independenţă energetică. Descoperirea rezervelor de gaze din platoul continental al Mării Negre îi oferă o perioadă graţie înainte ca rezervele mai vechi să fie epuizate. Totodată, acordul AGRI care va permite Bucureştiului să aducă gaz natural lichefiat (LNG) din Azerbaidjan prin Georgia până la Constanţa va reprezenta un element de siguranţă energetică suplimentar.

Cu toate acestea am primit şi veşti proaste. Proiectul gazoductului Nabucco este ca şi mort şi chiar dacă se va realiza, se va realiza cu costuri mult mai mici şi într-o variantă diminuată cu două treimi în ceea ce priveşte capacitatea de transport a gazelor, ceea ce va servi producătorilor şi transportatorilor dar nu va servi intereselor originare ale proiectului: independenţa energetică a Europei.

Hegemonia Gazprom

Gazprom este furnizorul dominant în regiunea Cental-Europeană şi în această calitate a beneficiat enorm de acest monopol şi a reuşit să ţină statele din fosta sa sferă de influenţă în stare de dependenţă. Un studiu realizat în 2006 de Agenţia Suedeză de Cercetări în domeniul Apărării a calculat că între 1991 şi 2004 au existat peste 40 de întreruperi motivate politic ale furnizării de energie către statele fostului Pact de la Varşovia şi statele baltice, majoritatea tăieri de gaze. Alte două crize majore s-au produs în ianuarie 2006 şi ianuarie 2009 când a fost afectată întreaga Europă.

Singura formă de apărare a