Fiscalitatea în România este dezechilibrată prin impozitarea excesivă a muncii (cca 45%) în raport cu capitalul (16%).

În toate clasamentele europene suntem între fruntaşi la nivelul impozitării muncii şi între codaşi la impozitarea capitalului. Pactul european de stabilitate implică înlăturarea oricăror excese de impozitare redusă, cota unică încadrându-se în această categorie. Presiunile asupra Irlandei dovedesc acest lucru.

Când România va da semne că nu îşi poate realiza promisiunile făcute la semnarea Pactului european de stabilitate, ni se va pune în vedere să creştem veniturile bugetare, iar cota unică va fi prima vizată. Şi noi nu avem puterea de negociere a Irlandei.

Vom ajunge astfel ca ultimul atu al mediului de afaceri românesc să dispară şi politicieni vor lăsa mediul de afaceri cu TVA crescută cu cinci procente, CAS la unul din cele mai înalte niveluri în Europa şi fără cotă unică.

Să ne urăm succes!

Pentru buna regulă sunt de reamintit cele trei argumente pentru care este necesară diminuarea imediată a CAS:

1. Orice sistem fiscal cu astfel de dezechilibre precum cel românesc inhibă creşterea economică, creează tensiuni economice şi chiar sociale şi stimulează evaziunea fiscală. Teoria economică arată că mai devreme sau mai târziu agenţii economici găsesc modalităţi de convertire a impozitului excesiv în impozit redus. În practică: dividendele se iau de proprietarul businessului în cash şi se dau salariaţilor ca bonusuri "la plic".

2. În perioadele de criză, taxarea excesivă a muncii contribuie la creşterea şomajului. Menţinerea locurilor de muncă ar trebui

să fie obiectivul politicului în criză, iar reducerea CAS ar trebui să fie mijlocul de atingere a acestuia.

3. Practica economică arată că ori de câte ori are loc creşterea TVA pentru asigurarea echilibrului bugetar, această trebuie să meargă în tande