Ceea ce era de demonstrat s-a demonstrat. Poporul român şi-a spus cuvântul: maneaua rules. Probabil că marele compozitor Costi Ioniţă, acest Mozart al periferiilor, nu ar fi putut avea un contracandidat pe măsura sa decât în persoana celui care a compus "Dansul pinguinului". Dar cum acela nu s-a înscris la Eurovision, a câştigat Costi. Fiecare cu norocul lui.

Pe lângă susţinerea populară, maneaua latino "Zaleilah", interpretată de trupa Mandinga, a avut şi ceva "stăngi" şi pile chiar printre membrii juriului de preselecţie, respectiv printre aceia care se aflau într-o uşoară postură de incompatibilitate. Acest lucru nu putea trece neobservat şi, desigur, că nici nu a terminat bine Costi Ioniţă de dat din buric, că au şi început să curgă contestaţiile pe principiul "scandalul, frate cu Eurovisionul".

Primul care s-a indignat a fost Lucian Viziru, care a mers cu jalba-n proţap la TVR şi, cum nu putea fi atât de naiv să creadă că acolo îl va lua cineva în seamă, a trimis şi o scrisorică cu câteva rânduri bine simţite la EBU (European Broadcasting Union)." E curios cum patronii caselor de discuri au făcut parte din juriu şi şi-au votat propriile piese", scria Lucian Viziru, imediat după anunţarea rezultatelor preselecţiei. Păi şi la ce se aştepta? Ca patronii caselor de discuri să nu-şi voteze propriile piese? Sigur că într-o ţară civilizată, patronii caselor de discuri care aveau melodii înscrise în concurs nu ar fi avut ce căuta în juriu, dar cine poate susţine, cu probe, că România este o ţară civilizată? Site-urile, blogurile şi forumurile au început să geamă de comentarii şi proteste furioase pentru că unora dintre concetăţenii noştri chiar le pasă de muzica uşoară românească. Pentru toţi cei care nu se numără printre aceştia, mult mai mulţi la număr, faptul că vom fi reprezentaţi la Baku de o manea nu poate fi decât cel mult o sursă de amuzam