Aveţi grijă de sănătatea voastră! Deocamdată, pare a fi de ales între leşinul la poarta spitalului de stat şi falimentul economic personal!
Când ne îmbolnăvim, fie că e o boală uşoară, fie una serioasă, dăm vina pe ghinion. Or, cu excepţii aşa de puţine încât confirmă regula, ghinionul nu are vreun amestec în deteriorarea sănătăţii noastre. La o anamneză sumară, reiese că punctul de plecare se află într-o neglijenţă a noastră, în încălcarea unor prescripţii, ba chiar în multe abuzuri născute din impulsul de a ne trăi viaţa din plin! Dar nu vreau să rămân la generalităţi, care riscă să provoace reacţii de genul: iată, moşul, şi-a trăit cum a avut chef viaţa şi acum vrea să ne dea sfaturi! Nu vreau asta. Mai ales că nu mă gândesc în primul rând la tineri, mai rezistenţi şi mai protejaţi prin firea lucrurilor, ci la cei de-o seamă cu mine şi mai mari. Vreau să împărtăşesc o experienţă care mărturiseşte puţine despre noi, pacienţii posibili, dar multe despre starea sistemului de sănătate.
E sâmbătă seara şi te tratezi, după capul tău, pentru dureri de articulaţii. Deodată, organismul îţi dă semne, de la febră la altele observabile, că durerea cu pricina e efectul unei situaţii mai grave. Ca orice posesor de afecţiune cronică, cu imunitate scăzută, începi să iei un antibiotic cu spectru larg. Nu ţi se pare atât de grav încât să chemi Salvarea. A doua zi, febra mai scade, lucrurile par sub control. Reuşeşti să te programezi, prin internet, luni dimineaţa, la un cabinet de profil. Ajungi acolo, cu semnele clinice şi mai evidente. Reuşeşti s-o sperii pe doctoriţă când îţi face controlul - nu are condiţiile necesare intervenţiei şi te trimite „pe loc" la cel mai mare spital de stat din oraş. La ieşire, vezi scris pe firmă, între altele, „mică chirurgie", deci e nevoie de una ceva mai mare. Măcar n-a minţit! Te duci la spital, la UPU - Unitatea de Primire Urge
