După ce, cu zece ani în urmă, un referendum privitor la reducerea săptămânii de lucru de la 42 la 36 de ore eşua lamentabil în Elveţia (cu 74,6% dintre voturi împotrivă), o nouă iniţiativă a sindicatului Travail.Suisse, susţinut de partidele de stânga, care prevedea majorarea perioadei de concediu de la patru la şase săptămâni, a fost de asemenea întâmpinată de refuzul populaţiei, 66,5% pronunţându-se împotriva propunerii.
Travail.Suisse a cerut creşterea concediilor motivând că presiunea asupra angajaţilor a crescut în ultimii ani considerabil, cauzându-le acestora stres şi probleme de sănătate; acest punct de vedere nu a fost, însă, împărtăşit de majoritatea elveţienilor, care au acordat câştigul de cauză poziţiei guvernului şi a patronatelor. „Adoptarea iniţiativei ar fi crescut costurile deja înalte ale muncii şi ar fi costat mediul de afaceri 6,5 miliarde dolari pe an", conform unei declaraţii a patronatelor, citată de portalul american de ştiri MSNBC.
Adversarii iniţiativei sindicale au argumentat că prelungirea concediului minim ar fi fost o lovitură grea pentru companiile elveţiene, care oricum se confruntă cu probleme de competivitate pe pieţele externe, cauzate de creşterea monedei naţionale în urma crizei din zona euro.
Însă situaţia economică nu este singurul motiv pentru decizia majorităţii populaţiei de a respinge cele două săptămâni suplimentare de concediu, crede sociologul german Kurt Imhof: conform acestuia, şi mai importantă este etica protestantă a elveţienilor. „Munca este considerată drept unul dintre sensurile vieţii. Numai cine lucrează are o viaţă împlinită - iar acest crez este ancorat adânc în societate", a declarat Imhof publicaţiei germane Der Spiegel. Iar de aceeaşi părere este şi politicianul Alois Gmür: „munca este pentru un elveţian mai importantă decât vacanţa", este citat acesta de cotidianul 20 Minuten.
