La Guvern, vineri, a fost analizată cerinţa creşterii consumului. Ar fi o soluţie de a împinge mai sus creşterea economică în 2012, începând din trimestrul al doilea. Un avânt absolut necesar după contracţia de minus 0,2 la sută în trimestrul al patrulea din anul trecut, căreia i s-ar putea adăuga încă o contracţie în acest trimestru cauzată de puternicele turbulenţe din natură, din ianuarie-februarie.
Avem nevoie de mai mult consum. Dar nu de orice fel de consum. Ne-o spune teoria, am învăţat şi din experienţa istorică de dinainte de criza actuală că ori de câte ori creşte consumul intern, fără un răspuns pe măsură al producţiei interne de bunuri şi de servicii, se ajunge fie la inflaţie prea mare, fie la adâncirea deficitului extern, fie la ambele. Iar aceste dezechilibre nu numai că se accentuează, dar în final stopează creşterea economică.
Înainte de criză, economia românească a fost dominată de un dezechilibru puternic între creşterea cererii de cumpărare pe toate planurile – de la limuzine şi case până la bunuri curente – şi oferta internă de bunuri şi servicii, care a rămas în limite modeste. De altfel, modeste au fost şi procesele de restructurare. Aşa se explică de ce, după nouă ani de creştere economică accelerată, ţara n-a apucat să se îmbogăţească. Marea masă a populaţiei, starea a treia, abia începuse să guste din bunăstare cu linguriţa. Stilul de viaţă de zi cu zi obliga cea mai mare parte a populaţiei să-şi restrângă drastic cheltuielile, pentru că niciodată nu ajungeau banii. Iar o schimbare a stilului de viaţă ar fi fost posibilă numai într-o altă ecuaţie economică, mai apropiată de logica economică, în stare să valorifice mai bine proprietatea şi să dinamizeze munca, producţia, venitul şi consumul.
Începutul fusese într-adevăr făcut. Oamenii nu doar că aveau nevoie de case, de îmbrăcămint
