Aproape orice student in anul intai la o universitate tehnica poate scrie o algebra diferita de cea a numerelor intregi in care 1 plus 1 sa nu fie egal cu 2.

In economie, o stiinta sociala, de multe ori 1 plus 1 poate fi diferit de 2, de exemplu poate fi la fel de bine 1,6 ori 2,3.

Recent economistul Florin Catu a lansat o diatriba in jumatate de pagina asupra masurilor imaginate de Guvernul Romaniei, ca urmare a discursului purtatorului de cuvant Dan Suciu. Opiniile unui purtator de cuvant sunt cele ale institutiei si nu unele personale.

Pe scurt opinia guvernului este surprinsa in articol prin fraza ”In actualul context devine tot mai clar ca pentru o continuare a cresterii economice este nevoie de o reluare a consumului. Este un element al cresterii economice care nu a reusit sa contribuie in 2011 la o crestere semnificativa. In 2012 trebuie sa se revina la acest consum”.

Concluzia opiniei lui Florin Catu este : “Cresterea salariilor in sectorul public duce la cresterea consumului pentru acesti angajati dar il scade pentru restul economiei care trebuie sa plateasca pentru aceasta crestere. Astfel nu are cum sa duca la crestere economica. “

Importanta nu este adoptarea necritica a unei pareri sau a alteia ci intelegerea mecanismelor de transmisie a deciziilor de politica economica in conditii concrete.

Contra “ideatica” dezvaluita de aceasta opinie a lui Florin Catu are loc in acest moment si pe alte meridiane si se refera la asa numita “Echivalenta Ricardiana”. Echivalenta Ricardiana a primit o prima baza academica prin lucrarea “Are Government Bonds Net Wealth? de R. Barro.

Logica principala a argumentului Ricardian este aceea ca deficitele corespund doar unei amanari a taxarii. Aceasta ipoteza poate fi analizata atat la nivel empiric cat si teoretic. La nivel empiric exista o multitudine de teste si studii dar rezultate