De-abia s-a anunțat că vor reveni salariile (bugetarilor, se-nțelege) la nivelul din iunie 2010, că toată lumea a sărit în sus. Televiziunile de știri au aplaudat sau, dimpotrivă, au criticat ideea, în funcție de orientare, iar politicienii s-au și năpustit să-și facă un pic de campanie pe tema asta. Era și normal, și eu mă așteptam ca, în prag de alegeri, puterea să umble la banii celei mai harnice categorii sociale (când vine vorba de prezență la vot). Cu toate astea, m-a surprins plăcut părerea lui Victor Ponta, altfel un demagog de primă mână, care a spus că, dacă nu sunt bani pentru salarii, ele vor fi reduse la loc în 2013, sub o eventuală guvernare USL. Ca politician responsabil, nota 10 pentru sinceritate.

Ca politician român, nota 4, pentru că electoratul român mai degrabă crede că-i dai, deși n-ai de unde, decât să-ți aprecieze sinceritatea când îi dai vești proaste. Iar urmarea, după mărirea salariilor, este previzibilă: poporul bugetar va uita ce-a pătimit în ultimii ani și va vota din nou cum trebuie, în vreme ce restul poporului va sta în continuare la mila patronului. Și, după alegeri, revenim de unde-am plecat: salarii reduse, taxe crescute, creștere economică ioc, că am aruncat cu banii de investiții în salarii. Pe de altă parte, au și guvernanții dreptatea lor să mărească salariile, că doar promiseseră acest lucru de vreun an și ceva. Și vor avea acum ocazia, destul de rară în politica ultimilor ani, să spună: V-am promis ceva, uite că ne ținem de cuvânt. Rămâne însă de văzut dacă va fi suficient sau mai trebuie și altceva pentru ca PDL să-și revină. Timp ar mai fi, că de-abia e martie și multe mai pot crește până în noiembrie, mai ales după alegerile locale.