În afirmaţia de acum a lui Dan Şova regăsim linia politică mai veche a PSD, pe care o crezusem abandonată, aceea de minimalizare, distorsionare, falsificare şi, în cele din urmă, de negare a Holocaustului în România.

Siguranţa şi seninătatea cu care Dan Şova, purtătorul de cuvânt şi şeful Comisiei de etică al PSD, a afirmat recent că la Iaşi nu a avut loc un pogrom în iunie 1941, nu reprezintă nici „o ipotetică greşeală“, nici o „neînţelegere“, cum a precizat mai târziu, pe contul personal de pe Facebook, posibilul ministru al Justiţiei din viitorul guvern USL. Era o emisiune TV, la Money Channel, târziu spre noapte, în care Şova, ca unic invitat, într-o atmosferă convivială, se simţea în largul său şi, când a spus răspicat că „datele istorice arată că la Iaşi au fost omorâţi 24 de cetăţeni români de origine evreiască de soldaţi din armata germană. (...) Nu au participat soldaţi români. Este un lucru lămurit istoric“, se vedea limpede că tânărul pesedist este chiar sincer. Cu atât mai mult cu cât a dat pe loc referinţe despre bibliografia sa în materie de Holocaust (printre altele, o carte de Teşu Solomovici despre mareşalul Antonescu).

Deşi absolvent de Istorie al Universităţii din Bucureşti, sursele lui Şova provin din cărţi obscure şi site-uri sulfuroase, care alimentează sistematic şi neobosit imaginarul antisemit, nu doar al oamenilor de o anumită vârstă, ci şi pe cel al tinerilor necunoscători de istorie. În fine, dacă îţi iei curajul să pătrunzi pe forumuri, acolo, la adăpostul anonimatului, ai ocazia să dai peste antisemitismul pur şi dur, în cea mai respingătoare formă a lui, pentru care „comentatorii de subsol“ nu economisesc nici ură, nici prostie, nici fantezie.

Dar ce adaugă, cu adevărat, gravitate cazului de azi este că regăsim în afirmaţia de acum a lui Dan Şova linia politică mai veche a PSD, pe care o crezusem abandonată, acee