Extremismul și populismul sunt fantomele care bântuie Europa secolului XXI. Ele amăgesc cu rezolvarea problemelor cu care se confruntă bătrânul continent, subminând însuși fundamentul sistemelor democratice. Criza economică, cu tot ceea ce aduce ea mai dur pentru viața europenilor de zi cu zi – sărăcia, nesiguranța zilei de mâine, neîncrederea, suferința – creează un teren fertil pentru aceste curente, idei, discursuri și chiar inițiative, câtă vreme valorile fundamentale europene sunt uitate, ignorate sau luate în derâdere ca fiind învechite.
Dar putem să fim indiferenți sau să trecem cu vederea atunci când discursul urii se aude în agora? Există oare vreun motiv legitim pentru a tăcea în astfel de cazuri?
Olanda este în această perioadă piatra de încercare pentru confruntarea dintre discursul urii și valorile europene. Partidul Libertății, de extremă dreaptă condus de Geert Wilders a publicat un website xenofob, care invită cetățenii olandezi să se plângă de problemele pe care le au de suferit din cauza cetățenilor din România, Bulgaria, Polonia și alte state est-europene veniți în Olanda. În primele 48 de ore de funcționare, site-ul a înregistrat 22.000 de ”plângeri”, iar ulterior, potrivit unor relatari de presa, numărul acestora a crescut până la 40.000. Aceasta reconfirmă faptul că PVV are o audiență căreia i se adresează și pe care o menține activă și implicată – în măsura în care poate online-ul să o facă – consolidându-și astfel bazinul electoral și notorietatea publică.
De la publicarea site-ului, premierul olandez Mark Rutte a refuzat în mod constant să ia atitudine sau să se delimiteze față de această inițiativă. Înaltul oficial a rezistat în aceste săptămâni, pe poziția sa, în fața unor presiuni și demersuri venite din toate părțile. Pe plan intern au luat atitudine presa olandeză, specialiști, reprezentanți ai mediului de afaceri.
