Modernizarea unui stat înseamnă, fără excepţie, o stare de bine, de confort şi de încredere pentru cetăţenii săi.

În fiecare dimineaţă, am, n-am treabă, cobor şi dau bineţe micilor comercianţi de mărunţişuri de pe Ion Câmpineanu 29-33, lângă locuinţa mea. Fie că-mi iau fructe, covrigi, bere sau prăjituri, mă întind la taclale, să aflu ce mai face clasa mijlocie, aia care, după teorii sofisticate, se va duce în Paradis. Oamenii sunt oameni şi, din vorbă-n vorbă, afli ce au făcut copiii, ce a zis doctorul, de unde se ia marfa bună... Mărunţişuri care îi leagă pe oameni şi, din când în când, le oferă ocazia să-şi ofere, reciproc, ajutor. Magazinele sunt înghesuite în alveolele unui bloc lung, a cărui faţadă se sprijină pe stâlpi şi pe unde se scurge lumea. E drept, în urmă cu un an, era şi trotuar în faţa blocului, dar s-a desfiinţat, pentru a se face parcări. Acum, lumea trece pe sub bloc, de la un capăt la altul.

Deunăzi, cei doi proprietari ai unui chioşc erau cătrăniţi foc. Bodogăneau întruna şi, pentru că aflaseră că „lucrez la ziar", mi-au povestit ce li s-a întâmplat. Pe 6 martie, au primit de la Primăria Capitalei, de la Serviciul de desfiinţări construcţii ilegale (sau cam aşa ceva), o somaţie. Cică ar fi ocupat cu mobilierul frigorific pasajul pietonal dintre numerele cutare şi cutare ale străzii. Somaţia nu le venise numai lor, ci tuturor micilor comercianţi, în şir. Termenul de evacuare era de 72 de ore, în caz contrar, maşinile Primăriei urmau să vină, să încarce frigiderele cu marfă cu tot, fără să garanteze integritatea mărfii, iar proprietarii să plătească transportul. Fireşte, toate firmuţele, dimpreună cu administratorii blocurilor unde închiriaseră, au năvălit la Primărie, la... serviciul Patrimoniu. Cică de Patrimoniu ţinea al naibii spaţiu pietonal! De aici încolo, lucrurile au început să se îmbârlige. Serviciul Patrimoniu nu avea h