Se spune că au trilioane de dolari, că vor să cumpere Planeta, dar că banii distrug totul în jurul lor. Sursa: EPA
Sentimentele mele pentru China au evoluat în tinereţe de la un ataşament mistic - doar era, într-un fel, ţara lui Moş Crăciun, de unde îmi veneau guma de şters parfumată, stiloul cu ştaif, trenuleţul cu baterii şi mitraliera cu beculeţe roşii - până la spaima că planeta va fi cândva cotropită de prea numeroşii extrem orientali.
Între timp, planeta a fost deja cotropită şi grijile mele au fost preluate de alţii. Am străbătut recent, timp de o lună, Vestul mai puţin dezvoltat al Chinei, coleg de călătorie fiindu-mi un poliţist american pensionat, şi zi de zi am auzit avertismente de genul: "O să plângeţi după noi când o să ne ia China locul".
Visând la banii lor
De când trăiesc în Asia, sunt atent la ştirile şi comentariile despre China în presa internaţională şi constat un real sentiment de respingere, de cele mai mult ori ascuns între rânduri. La fel, cunoscuţii mei, de la ministeriabili la simpli cetăţeni, urăsc cu toţii China, cu observaţia că primii visează totuşi la banii chinezilor.
Şi aşa am ajuns la subiect, unul dintre principalele motive pentru care chinezii ne sunt antipatici: cumpără planeta, dar se pare că banii lor vin însoţiţi de distrugere. Mineritul fiind al doilea sector ca pondere în suma totală de vreo 320 de miliarde investiţii directe în străinătate, fireşte că impactul principal e pe mediul înconjurător şi pe relaţiile sociale.
Ce are pe lista de cumpărături?
Aşadar, China a pornit pe la începutul deceniului trecut la plimbare pe coridoarele Shopping Center Planeta Pământ. În ultimii ani însă, având în poşetuţa Luis Vuiton imitaţie o sumă de peste trei trilioane de dolari, cumpără în neştire. Nu sunt toţi de cheltuială, o parte e de pus la puşculiţa pent
