- Cultural - nr. 972 / 13 Martie, 2012 Ochean intors Hai, despre poezie mai bine sa vorbim In vremuri de criza, cum sunt cele cu care suntem contemporani, cu zbateri politice, economice, financiare si, nu in ultimul rand, morale, ar putea fi straniu sa muti problemele intr-un alt registru al prioritatilor. Sa teapuci sa dezbati problemele poeziei, celei careia multi i-au plans de-ngropaciune, intrand intr-o jelanie fara de sfarsit. N-am sa spun ca poeziei ii merge bine, ca poetii sunt cele mai privilegiate fiinte de pe pamant, desi, daca excludem trimiterile spre buget-finante, nu putem sa ne prefacem ca nu credem totusi, ca cei care scriu, cei care citesc, cei care traiesc poetic nu sunt niste oameni binecuvantati, care nu si-au pierdut sensul genuin al existentei. Nu cred ca poezia, azi, poate fi suspectata ca s-a retras sau ca a fost inghesuita intr-un turn, de fildes sau de ce o fi, ca e rupta de realitate ori ca traieste intr-o lume paralela. Asa cum e, poezia vine din chiar "miezul aprins” al unui veac care parca si-a pierdut uzul ratiunii. Poezia acestor timpuri e dupa chipul si asemanarea celor care incearca sa dea identitate propriilor existente, sa-si gaseasca locul si rostul in lume. Printre atatia fara nume si fara loc, printre atatia cu false nume si plini de locuri. Nu risc sa generalizez. Generalizarile si etichetarile sunt ca somnul ratiunii, nasc monstri. Dar acum ca si intotdeauna, sunt destui aceia care, dincolo varsta, de nivelele de cultura, sensibilitate, civilizatie la care au ajuns, au trairi poetice, au perceptia poetica a existentei cotidiene. Se scrie, apoi, foarte multa poezie sau texte poetice sau caligrafii lirice sau insailari cu pretentii de poezie. Ca editor de publicatii literare si carti, am dovada ca vorbesc nu din auzite, ci din traite, in cunostinta de cauza. Copii care de-abia au trecut de varsta abecedarului, venerabili care