La 11 martie s-a împlinit un an de când Japonia a fost lovită de o triplă tragedie: un cutremur, un tsunami şi un accident nuclear. Potrivit cifrelor anunţate de către Agenţia Naţională de Poliţie a ţării, marele cutremur din Japonia de Est a lăsat în urmă 3.305 de morţi şi 15.848 de dispăruţi - cea mai mare pierdere de vieţi cauzată de o catastrofă naturală în Japonia de la al doilea război mondial. Căutările celor dispăruţi - în special pe mare - continuă şi în prezent.

Numărul de clădiri afectate de cutremur sau tsunami include 128.582 distruse complet, 243.914 parţial distruse, 281 integral sau parţial arse, 33.056 inundate (17.806 mai sus de parter), iar 674.641 cu alte tipuri de daune. Aproximativ 320.000 de oameni şi-au pierdut casele, din care mai mult de 90% continuă să trăiască în locuinţe temporare. Locul în care îşi vor putea reconstrui casele rămâne indecis.

Marele cutremur Hanshin, care a lovit vestul Japoniei în 1995, a luat 6.343 vieţi, în parte pentru că străzile întortocheate ale oraşului au împiedicat accesul rapid al angajaţilor de la serviciile de urgenţă. După cutremur, oraşul a renăscut într-o formă extrem de diferită şi mai sigur.

În ciuda numeroaselor dificultăţi, recuperarea după cutremur a fost mai rapidă decât se aştepta: nu a existat nici un tsunami care să complice problemele şi eforturile de reconstrucţie s-au axat pe clădirile care s-au prăbuşit în timpul cutremurului. Mai mult decât atât, guvernul a asigurat o conducere puternică şi agenţiile oficiale au răspuns rapid, efectuând, printre altele, o curăţire rapidă a molozului.

Într-adevăr, în afară de problemele fiscale, eliminarea molozului este cel mai mare obstacol în procesul de reconstrucţie a oraşelor după un dezastru natu-ral peste tot în lume. Molozul produs în marele cutremur Hanshin a fost echivalent cu cantitatea de gunoi pe care Japonia o pr