Expansiunea monetară încurajată de BNR pare a indica faptul că instituţia s-a raliat politicilor celorlalte bănci centrale care vizează contracararea aşteptărilor negative din economie prin pomparea de bani
"Am mărit cantitatea de bani şi nimeni nu ştie dacă nu mai trebuie să o mărim de câteva ori de acum încolo", spune Lucian Croitoru, adăugând că nu ştie care va fi deznodământul acestor strategii
Cristian Popa: Există o şcoală care aminteşte că suntem totuşi într-un experiment
Dacă experienţa celor câteva sute de ani de capitalism ne-a învăţat că oamenii aleargă neobosiţi pentru a aduna cât mai mulţi bani din piaţă, etapa de colaps al creditului pe care o parcurgem ne pune în faţă o realitate deopotrivă antagonică şi surprinzătoare: în sistemul financiar se aruncă cu banii! În filmul din 1969 "Ia banii şi fugi!" ("Take the Money and Run") a lui Woody Allen, personajul principal interpretat de regizor, Virgil Starkwell, este un neînţeles care încearcă încă din tinereţe să îşi suplinească neajunsurile de integrare socială într-o carieră de hoţ şi jefuitor de bănci... pentru care nu are talent.
Ca şi nefericitul Virgil, bancherii centrali s-au lansat, neînțeleși de nimeni, începând cu 2008 într-o politică fără precedent de pompare de lichidităţi pentru a compensa implozia creditului privat, al cărei deznodământ admit că este necunoscut. "Aruncă banii şi fugi!", pare a fi deviza jefuitorilor moderni ai economiilor oamenilor. Deşi efectul inflaţionist al sporirii masei monetare nu este negat pe termen lung, bancherii centrali încearcă să distragă atenţia de la fenomenul multiplicării nesustenabile de bani de la adăpostul unor aspecte care ţin de complexitatea procesului de creaţie monetară.
Acest lucru s-a observat şi la ultimul seminar organizat de Banca Naţională a României având ca temă "Masa monetară şi inflaţia. Teorie şi practic
