kidneys x-ray 1 / Foto: Thinkstock Litotritia extracorporeala este o metoda de tratare a calculilor renali. Spre deosebire de alte tipuri de interventii folosite in aceasta afectiune , aceasta metoda este neinvaziva (nu presupune incizii, taieturi), este putin dureroasa, rapida, asociata cu putine riscuri si cu o recuperare rapida. A fost folosita pentru prima data in 1980, de atunci metoda devenind din ce in ce mai perfectionata.
In principiu, litotritia extracorporeala presupune existenta unui generator electromagnetic care produce unde de soc. Acestea sunt directionate, focalizate pe o mica portiune a corpului, corespunzatoare calculului. Undele de soc strabat tesuturile moi, fara a le afecta si se concentreaza asupra calculului, pe care il fragmenteaza in bucatele mici, care vor fi apoi eliminate, in urmatoarele zile sau saptamani, prin urina. Directionarea undelor se face sub control radiologic si ecografic. De obicei, se folosesc 80-90 de unde pe minut, procedura durand 45-60 de minute. Directionarea foarte precisa are si inconveniente, pentru ca deplasarea rinichiului in timpul respiratiei face ca o parte din unde sa ramana fara efect.
Exista mai multe criterii care orienteaza in alegerea acestei metode de tratament: pozitia, structura, dimensiunile calculului. Litotritia extracorporeala se foloseste pentru eliminarea calculilor renali si celor situati in partea superioara a ureterului, la confluenta cu rinichiul (ureterul este tubul care conduce urina de la rinichi la vezica urinara), cu marime de pana la 2 cm . Unii calculi (de exemplu cei de cistina sau unele varietati de oxalat de calciu) au o structura mai dura si nu pot fi distrusi in acest mod.
Procedura este putin dureroasa, in functie calcul se apeleaza la sedare, anestezie locala sau regionala. Inainte cu o saptamana trebuie intrerupt (cu avizul medicului) tratam
