Dacă experienţa celor câteva sute de ani de capitalism ne-a învăţat că oamenii aleargă neobosiţi pentru a aduna cât mai mulţi bani din piaţă, etapa de colaps al creditului pe care o parcurgem ne pune în faţă o realitate deopotrivă antagonică şi surprinzătoare: în sistemul financiar se aruncă cu banii! În filmul din 1969 „Ia banii şi fugi!“ („Take the Money and Run“) a lui Woody Allen, personajul principal interpretat de regizor, Virgil Starkwell, este un neînţeles care încearcă încă din tinereţe să îşi suplinească neajunsurile de integrare socială într-o carieră de hoţ şi jefuitor de bănci... pentru care nu are talent.
Ca şi nefericitul Virgil, bancherii centrali s-au lansat, începând cu 2008, într-o politică fără precedent de pompare de lichidităţi pentru a compensa implozia creditului privat, al cărei deznodământ admit că este necunoscut. „Aruncă banii şi fugi!“ pare a fi deviza jefuitorilor moderni ai economiilor oamenilor. Deşi efectul inflaţionist al sporirii masei monetare nu este negat pe termen lung, bancherii centrali încearcă să distragă atenţia de la fenomenul multiplicării nesustenabile de bani de la adăpostul unor aspecte care ţin de complexitatea procesului de creaţie monetară.
Acest lucru s-a observat şi la ultimul seminar organizat de Banca Naţională a României având ca temă „Masa monetară şi inflaţia. Teorie şi practică“. „Inflaţia este un fenomen monetar, dar a simplifica lucrurile într-atâta încât a spune că este numai un fenomen monetar (...) este categoric un lucru care nu ajută“, a declarat cu acest prilej guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
În România, cantitatea de bani are creşteri anualizate de 5-7%, însă analizele monetare sunt trecute în planul secund de către Banca Naţională care vizează o iluzorie ţintire directă a inflaţiei, pornind de la analize macroeconomice.
BNR pare să se fi raliat la o filosofie a băncilor cent
