Bat alegerile la uşă. Dar, ce zic eu, bat? Au început să dea cu pumnii, iar mîine, poimîine, n-or mai avea nici atîta sfială şi-or căta să rupă uşa, numai să nu fugă careva pe portiţa din dos, într-o lume mai bună, mai cuminte, mai frumoasă. Nu mişcă nimeni! "Rămîneţi pe loc!" În numele Libertăţii, sunteţi condamnaţi să vă cio-pliţi şi să vă purtaţi crucea Istoriei de care sunteţi în stare, la care vă duce capul şi sufletul, pe care o puteţi împlini cu fapta! Alegerile, nemilos aprod al Democraţiei! Despre ce vor fi alegerile acestea? Ce teme le vor străbate? Ce miză şi a cui?

Nu ştiu să răspund la toate aceste întrebări, acum, dar am un sentiment ciudat că nici nu contează prea mult. Important este să vedem ce ne vînd, de fapt, politicienii, împachetat în poleială, în hîrtie cu sclipici, în reclame, în fumul tele-mediatic, tot mai toxic. Iar răspunsul este simplu: Viitorul. Politicienii, nu doar în România, ci mai peste tot, în graniţele democraţiilor schingiuite ale acestui început de secol, s-au transformat în traficanţi de viitor. Un soi de drog, mai scump şi mai puternic decît oricare altul de pe piaţă.

Mai mult ca oricând, aşa cum a întrevăzut Orwell, nu viitorul, ci trecutul a devenit imprevizibil. Nu doar în autocraţii şi dictaturi, ci, iată, şi în democraţii! Trecutul nu este ceea ce aţi crezut, ceea ce v-a fost spus pînă acum, în cărţi, tratate, documente, ori prin simpla comunicare orală. Nu! E cu totul şi cu totul altceva. Cutare nu-i cîtuşi de puţin om de treabă, respectabil, harnic, e doar umbra unui schelet care stătea ascuns bine în dulapul de care fugim cu toţii. Iată scheletul lui! Ce bine lucrează serviciile de informaţii, agenţiile de detectivi, de documentare, firmele de pază etc., ca nişte aparate roentgen, ca nişte uriaşe tomografe computerizate! Nu există secret al trecutului care să nu poată fi scos la lumină, care să nu poată fi