Față de 2010, anul trecut, Inspecția Muncii a aplicat cu 12.000 mai puține amenzi. În schimb, valoarea medie a sancțiunilor a fost dublă. Un proces-verbal din opt a fost contestat în instanță.

Pentru patroni există trei mari sperietori: personalul de control al Gărzii Financiare, cel al Inspecției Muncii sau, mai ales în cazul companiilor a căror activitate se bazează pe utilizarea calculatoarelor, inspectorii Oficiului Român pentru Drepturi de Autor (ORDA), acompaniați de colegii lor de la Poliție.

Primii și ultimii sunt cunoscuți pentru apetența de a acorda amenzi chiar și în cazul celor mai scrupuloși dintre angajatori, ghidați fiind de două principii majore: unu, oricât ai fi de conștiincios, tot îți vom găsi măcar un nod în papură, şi doi, avem o normă de amenzi de aplicat și nu plecăm până nu găsim ceva în neregulă. În schimb, inspectorii de muncă sunt priviți cu o oarecare indulgență în mediul de business. Nu că ar fi mai puțin dornici de a sancționa în stânga și dreapta, ci pentru că, așa cum spune Cătălin Ganea, directorul unei microîntreprinderi de consultanță IT, „totuși, dacă nu angajezi la negru, îți completezi Revisalul (aplicația Registrului General de Evidență a Salariaților - n.r.) și nici ­nu-ți plătești toți angajații cu salariul minim pe economie, caz în care e evident că la finalul lunii le dai pe ascuns plicul cu bani, nu prea au ce-ți face“.

Penalităț prea mari?

În schimb, cei prinși cu nereguli vor fi penalizați cu vârf și îndesat. Caz real: acum câteva săptămâni, patronul unui magazin de cartier a fost amendat cu 20.000 de lei, doi dintre angajații săi neavând contractele înregistrate în Revisal. „Erau în perioada de probă și, în general, oamenii din retailul acesta mai mic, cum suntem noi, nu sunt așa de riguroși“, spune acesta. Se plimbă pe holurile judecătoriei, încercând să se dumirească