Situația din Siria continuă să fie una din principalele preocupări diplomatice în numeroase capitale occidentale, cu această întrebare care ascunde o dilemă: ar trebui sau nu înarmată rezistența siriană? Occidentul și lumea democratică și-a fi dorit în Siria un scenariu de tip tunisian, altfel spus o cădere a regimului dictatorial cu minime violențe și vărsare de sânge.

Din păcate acest scenariu nu a fost posibil iar acum lucrurile sunt extrem de complicate întrucât există dovezi că grupuri integriste, care țin de mișcarea salafistă, s-au înfiltrat în Siria și s-au angajat în lupta armată.

Nu întâmplător doamna Hillary Clinton, șefa diplomației americane, a formulat recent următoarea întrebare adresată de fapt opiniei publice americane și factorilor de decizie politici și militari de la Washington: "este normal să sprijinim Al Qaida în Siria?"

Drama produsă la Homs, unde orașul a fost practic distrus de trupele fidele regimului de la Damasc, nu este numai un simbol al bestialității puterii încarnată de Bachar al-Assad.

Mărturiile și imaginile legate de rezistența armată organizată în acest oraș pun în evidență, arată astăzi ziarul LE FIGARO, că la Homs s-au luptat membri ai unor rețele teroriste căutați în Irak.

Agenții americani infiltrați în rândurile insurgenților au furnizat, s-ar părea, informații despre sosirea în Siria a numeroși fanatici ai războiului sfânt, indivizi care au fost deja activi în Afganistan, Irak sau Libia.

Iată de ce occidentalii ezită în acest moment să se asocieze cu Arabia Saudită și cu statul Qatar pentru a furniza armament de calibru greu forțelor insurgente, de teama că aceste arme ar putea ajunge apoi în mâinile djihadiștilor.

Iată de ce putem vorbi despre o teribilă dilemă pentru occidentali. A nu interveni într-o situație în care un regim își ucide, torturează și terorizează populația e