În democraţie fiecare cetăţean are dreptul să aleagă conducătorul, printr-un exerciţiu de vot pe care şi-l poate exprima sau nu. Alegerea este individuală şi teoretic neinfluenţabilă. În realitate pentru că votul este gol de preţuire civică, manipulările sunt suverane, adică au putere de lege. La noi votul unui analfabet este egal cu cel al unui savant şi de aceea alegerile libere au ajuns un exerciţiu statistic. În iunie acest exerciţiu statistic cu un singur tur de scrutin, cu nişte alegeri fără aportul unei majorităţi, va aduce la cârma comunităţilor locale consilieri şi primari, care câştigă cu girul zece procente dintre alegători. În mod sigur avem de-a face cu o putere legitimată printr-un exerciţiu de vot impus de lege, dar nesusţinut de comunitate. Într-un fel anume democraţia este în pericol, întrucât nu are suportul principiului majorităţii şi astfel un comando civil, o gaşcă, o clică, o camarilă pune mâna pe o comunitate la fel cum în comunităţile de romi, legea lor aparte consacră hegemonia unei grupări. Situaţia naţională s-a deteriorat în ultimii ani, datorită acţiunii celor trei partide mari din România care au promovat o atitudine de sfidare a mandatului încredinţat de popor şi au produs legi incompatibile cu democraţia însăşi. În America primarii stau două mandate şi pleacă, conduc localităţi mari şi când pleacă predau gestiunea administrativă până la ultima centimă, justificând-o aşa cum trebuie. În România sunt primari care se află la al cincilea mandat şi care merg în continuare, fără să se teamă că nu vor fi aleşi, deşi nu au făcut nimic bun şi deosebit în comunităţile pe care le-au condus, care sunt la fel de sărace ca în urmă cu douăzeci de ani. Alegătorul este naiv şi crede că nu există alternativă pentru că nu a existat nicio justificare a faptelor aleşilor. Un consilier local primeşte pentru figuraţia pe care o face timp de 48 de luni o