Traian Băsescu nu a vrut să rateze momentul victoriei asupra lui însuşi. Şi asupra viitorului prezidenţiabil Ungureanu, până una-alta, doar prim-ministru pus să schimbe imaginea.
Ca şi familiile, dragele de salarii trebuie să se reîntregească. Pe degetul subţiat de austeritate şi rate neplătite ar intra la fix ineluşul de cununie al celor 16% reîntregitoare. Şi asta urgent, că vin alegerile. Cum au venit şi în 2008, când Guvernul Tăriceanu a mărit pensiile şi salariile. Se ştie. Scopul electoral scuză toate mijloacele, iar experienţa spune că sacoşa, mobilul şi kilul de zahăr nu pot compensa mita dată cu legea şi ordonanţa. Până aici, nimic nou sub soare. Nou ar putea fi cum din inchizitor al austerităţii, cerber al stabilităţii şi apostol al responsabilităţii bugetare te transformi în vestitor al populismului şi cârmaci al sarabandei electorale. Nu are rost să enumerăm declaraţiile date de preşedinte acum 1 an, 6 luni, 4 sau 2 luni („Nu ai cum să mergi cu revenirea integrală la salariile din 2010 când încă ai excedent de 200.000 de salariaţi“, „Eu nu am identificat în buget un loc din care să tăiem şi să dăm bani“), sau să spunem că între timp nici nu au fost identificate resursele, nici restructurarea bugetarilor nu a fost dusă până la capăt, nici evaziunea n-a scăzut şi nici fondurile europene nu s-au revărsat asupra noastră. Nu are rost, pentru că e voba de aceeaşi mizerabilă logică electorală care ne face felul o dată la vreo 2 ani.
Dar, probabil, Traian Băsescu nu a vrut să rateze momentul victoriei asupra lui însuşi. Şi asupra viitorului prezidenţiabil Ungureanu, până una-alta, doar prim-ministru pus să schimbe imaginea. A PDL, nu a lui. Cum s-ar zice, Băsescu a dat, ca şi la precedentul anunţ cu tăierile de 25%, două lovituri cu o singură mişcare. Şi-a distrus propria credibilitate în ochii celor puţini care au înţeles şi acceptat orientare
