Scena publică s-a animat graţie unei dezbateri economico-sociale, cu parfum electoral, privitoare la eventualitatea de a „reîntregi“ salariile bugetarilor.
O parte dintre economişti privesc cu bunăvoinţă o tentativă de revenire a salariilor bugetarilor la nivelul pierdut în vara lui 2010, o alta se teme de derapaje ale bugetului dacă măsura va fi adoptată. În balanţă mai atârnă şi o altă idee, anume reducerea poverii fiscale care apasă pe forţa de muncă, adică micşorarea CAS, atent analizată în Palatul Victoria. Întrebarea cea mai apăsătoare este legată de capacitatea economiei de a suporta, simultan, ambele măsuri, atât relaxarea fiscală, cât şi cheltuiala bugetară. Potrivit calculelor estimative ale Ministerului Finanţelor, majorarea salariilor bugetarilor cu 16% din luna iunie ar presupune o cheltuială de 2 miliarde de lei în acest an, iar reducerea CAS cu 5% ar putea echivala cu o pierdere de încasări de aproximativ 2,3 miliarde de lei. Împreună ar avea un impact imediat de 0,7% dintr-un produs intern brut (PIB) pe care aşteptările oficiale îl evaluează la 609 miliarde de lei.
Cântărind socoteala privind majorarea salariilor, observăm, într-adevăr, că exista spaţiu de mişcare încă de la începutul anului. Cifrele execuţiei bugetare pentru 2012 arată că statul şi-a redus puternic factura de cheltuieli cu salariile, care a coborât, faţă de 2010, de la 8,4% din PIB până la 7% din economie. Mai mult, încasările totale ale bugetului statului au urcat cu aproape 13 miliarde de lei, iar cheltuielile au crescut prudent, cu vreo 4 miliarde de lei. Existau deci ceva bani pentru o readucere imediată a salariilor la nivelul pierdut, dar ceea ce a motivat ezitarea politicienilor a fost spaima că economia noastră ar putea fi lovită de o eventuală recesiune europeană creată de criza datoriilor care afectează zona euro şi moneda ei. Acum tensiunile din Europa s-
