Mihai Răzvan Ungureanu se va demonstra, probabil, un manager mult mai rezolut al treburilor ţării decât Emil Boc, dar are puţine şanse să se poată concentra serios şi pe alte chestiuni decât lungul şir de probleme interne, aparent irezolvabile. Este de aşteptat ca nemulţumirile populaţiei să crească şi, prin grija unei prese extrem de agresive, să vizeze curând şi noul premier.
Tenacitatea sa, indiferent cât de mare ar fi, va avea până la urmă şi ea limitele ei. În plus, vrând-nevrând, premierul trebuie să se bazeze pe un personal de o calitate deseori obscură, de competenţa căruia depinde însă implementarea politicilor trasate. Aflat în fruntea unui guvern politic, dominat de partide concentrate exclusiv pe alegerile din anul în curs, Ungureanu este, de fapt, prizonierul agendei electorale a acestora. Autoritatea şi libertatea sa de acţiune vor avea curând de suferit dacă premierul nu va încerca să convingă electoratul că atât persoana, cât şi truda sa merită evaluate după alte criterii decât cele aplicate predecesorului său.
Dacă noul premier ajunge epui-zat prea curând sau chiar oferit populaţiei pe post de jertfă electorală de către PDL şi UNPR, atunci fragila democraţie românească va fi avut parte de un nou regres. Pentru a-şi consolida poziţia, Ungureanu ar trebui să demareze, de-acum, un dialog onest cu oamenii, explicând constant limitele care îl împiedică să obţină ameliorări sesizabile într-un timp-record. Pe cât posibil, ar fi bine sfătuit să acţioneze rapid şi să nu tergiverseze rezolvarea pleiadei de probleme şi provocări cotidiene aidoma predecesorului său.
În acest sens, anunţul recent al ministrului Agriculturii, Stelian Fuia, de a susţine prelungirea moratoriului privind interzicerea vânzării terenurilor pentru străini şi după 2013 a fost unul absolut salutar. Altfel, proprietarii români vor ajunge curând asediaţi de tot soiul de
