A fost de multe ori la Gâdea, dar în seara asta e mai stingher ca oricând. Simte o apăsare grea pe beregată. Câteva picături reci de sudoare o iau la vale pe spinare. Palmele îi sunt jilave.
Face un efort de voinţă să se controleze, să nu le şteargă pe pantalonii scumpi. N-a mai avut aşa emoţii de când a importat primul Citroën.
Dulce ca mierea e miezul întrebării
Radu Tudor serveşte. Poate el, Tăriceanu, să jure că nici un liberal nu va mai trăda? Că Meleşcanu e ultimul? Că nimeni nu mai e dispus să asculte cântecul de sirenă de la Cotroceni? Că alianţa PDL-PNL, pe care Băsescu a aruncat-o din nou în joc, este imposibilă pe veci?
Paradoxal, rafala îl mai linişteşte. Sub coaja dură se ascunde un miez dulce: sunt întrebări care, în mod normal, i se pun şefului de partid. De multă vreme, Voiculescu îi poartă sâmbetele lui Antonescu. Nu ratează nici o ocazie să-l otânjească. Prea şi-a luat-o în cap şi nu mai ascultă.
În seara asta, Tăriceanu ştie că e supus unui examen. Oportunitatea, superbă ca o plantă carnivoră din junglă. Te ispiteşte şi te-nhaţă.
Tentaţia e mare: să răspundă ca un şef. Să jure, să-şi ia elan. Să-şi îndrepte spatele, după trei ani de umilinţă şi nesomn. Să se aburce iar în şa. Încearcă să ia un aer solemn, ca Duda la Săvârşin.
Vocea ironică a lui Amedeo ca Ianțu la „Vrei să fii milionar?”
"Unde te repezi aşa, băiatule? Festina lente... Cine a zis asta? Hopa, vezi că nu ştii, dragă? Mai lasă motoarele şi mai pune şi tu mâna pe carte! Ai grijă să nu te arzi între coloane!". Vocea bătrânului Amedeo îi sună în cap, îi zgârie creierii. A ţinut la el, dar ura când începea cu chestionarele şi ironiile. Parcă era Ianţu, la "Vrei să fii milionar?"
Se scarpină la nas ca să câştige timp. Imaginea îi este mărită monstruos pe video-wall. Elanul l-a ţinut câteva secunde. Caracterul păgubos l-a trădat iar. Prudenţa îl
