Sarea este acel ceva pe care nu-l vedem in farfurie, nu-l putem da deoparte, cum fac cei mici cu patrunjelul, dar pe care il simtim, mai ales atunci cand lipseste. Sarea este condimentul cel mai folosit in lume, pentru a da gust mancarii.
Cu totii ne amintim basmul copilariei in care fata de imparat ii spune tatalui ca-l iubeste ca "sarea in bucate". Doar ca raspunsul intelept al fetei este inteles si apreciat numai dupa ce imparatului i se servesc la masa bucate aspectoase, dar fara sare, lucru care-l infurie peste masura, dar il si ajuta sa inteleaga ce-a vrut fata sa spuna cand si-a comparat iubirea pe care i-o poarta cu sarea din mancare.
In vechime, sarea era extrem de pretuita deoarece se extragea greu si ajungea si mai greu in asezarile umane, raspandite cam peste tot in lume, la distante foarte mari. De aceea, se ajunsese ca in popor sa se spuna despre un om deosebit ca este precum "sarea pamantului", adica bun, omenos, de treaba.
In Imperiul Roman, cel mai adesea, ostasii erau platiti in sare - in latina, sal,
salis - de unde a ramas si cuvantul salariu (salarium).
A ajuns pana la noi vorba populara ca "daca se varsa sare, iese cearta," astazi doar o superstitie. Originea acestei superstitii vine de la faptul ca sarea, fiind atat de greu de procurat, era extrem de pretuita si nimeni nu-si permitea s-o risipeasca. Si sigur ca se isca indata cearta daca cineva, din neatentie ori din neglijenta, o risipea, pentru ca un graunte de sare facea intotdeauna diferenta dintre o mancare buna, cu gust, si una fada, nesarata.
De-a lungul timpului, expresia "nesarat" a capatat si sens figurat, ajungandu-se sa se spuna despre o vorba ca e "nesarata", adica nelalocul ei, lipsita de "bun gust" si de bun simt.
Si nu intamplator la noi, la romani, oaspetii de seama sunt primiti cu paine si cu sare, d
