Un bărbat din Mehedinţi, diagnosticat cu oligofrenie și încadrat la handicap psihic de gradul III, s-a postat ieri în faţa prefecturii cu o pancartă legată de gât, declarând că este în greva foamei. Victor Mişa, de 45 de ani, este nemulţumit de faptul că, în ciuda suferinţei sale, statul nu îi acordă decât o pensie de 33 de lei, din care nu are cum să supraviețuiască. Omul locuieşte cu fiul său, care are şi el un handicap ușor, într-o casă sărăcăcioasă din comuna Şimian. Nu este prima dată când bărbatul recurge la greva foamei din cauza sărăciei, dar şi a modului în care statul tratează problemele persoanelor cu handicap. El spune că are acte cu care poate dovedi că a trecut de toate comisiile medicale de evaluare a bolii.

„Ştiu că nu este normal ca un bărbat de vârsta mea să stea în stradă şi să facă greva foamei. Nici eu nu vreau asta, dar nu am ce să fac! Sunt un om bolnav, cu handicap de gradul III, diagnosticat cu oligofrenie, şi cu toate astea am o pensie de 33 de lei. Adică cu atât mă ajută statul pe mine, după ce am mers la mai multe controale şi am trecut prin toate comisiile pe care cei de la Casa de Pensii le-au cerut. Eu dacă nu îmi iau tratamentul în fiecare zi nu mai ştiu de mine. Nu cer pensie mare, cer să mi se dea atât cât ar trebui, şi nu cred că la boala mea am dreptul doar la 33 de lei. Ce să fac eu cu banii ăştia, când toate sunt atât de scumpe?“, a explicat Victor Mişa.

Bărbatul a mai făcut o dată greva foamei, acum un an, când i-a cerut prefectului să îl ajute pe fiul său să îşi găsească un loc de muncă din care să câştige cinstit o pâine. Acţiunea sa de atunci a avut rezultat, fiul său fiind angajat la o firmă de construcţii, unde munceşte şi astăzi. Bărbatul mai spune că a încercat de mai multe ori să îşi rezolve problema la Casa de Pensii din Mehedinţi, însă s-a lovit doar de uşi închise.

„Eu nu îi reproşez nimic domnului pre