Agitaţia în jurul inflaţiei se încinsese în ianuarie. Dar anticipaţiile alarmiste nu s-au adeverit în februarie, lună pentru care se prezisese o explozie generalizată a preţurilor. Şi nu se vor adeveri nici în martie. O inflaţie de 2,59 la sută pe 12 luni, cu o rată de 0,64 la sută în februarie 2012 exprimă o creştere cât se poate de calmă.

Aşadar, inflaţia continuă picajul la începutul lui 2012. Persistă însă un climat inflaţionist. Un climat periculos, în sensul că se menţine încă tendinţa de exacerbare a componentei psihologice a creşterii preţurilor. Sunt induse anticipaţii aiurea, ce derutează pieţele şi răvăşesc economia. Din această cauză, au loc deseori mişcări anapoda ale preţurilor, care au o sensibilitate accentuată la factorii emoţionali.

Dar nu numai factorii emoţionali ne-au dat dureri de cap. Inflaţia începuse să urce îngrijorător de mult în a doua parte a lui 2010, în condiţiile împovărării preţurilor de consum cu un plus de TVA de cinci puncte procentuale. Iar creşterea a continuat până în iunie 2011. Apoi, începând din iulie 2011, a tot scăzut, lună de lună. Cu fluctuaţii însă de la o lună la alta, pe fondul unor scumpiri răzleţe de câte trei-patru produse din coşul de consum, nu întotdeauna aceleaşi. Fenomenul continuă în 2012.

De unde vin aceste scumpiri răzleţe? Cum inflaţia e departe de a fi un fenomen monetar, cauzele ei principale sunt în economia reală. Rata inflaţiei, la noi, nu arată nicidecum mărirea sau decăderea banilor. Nu e deci în directă legătură cu puterea lor de cumpărare. Dacă ar fi aşa, atunci în întregul tablou al consumului, cuprinzând mărfuri alimentare, mărfuri nealimentare şi servicii, am lua act de o creştere generalizată a preţurilor. Or, ce ne arată tabloul lunii februarie? Că s-au scumpit cu mult peste media inflaţiei legumele, fructele proaspete, citricele, laptele, ouăle şi combustibilul. O cauză fi