Cum s-a născut proiectul Nicu Patoi & Platonic?
Platonic s-a născut în 1995, la Galaţi, din dorinţa mea de a cînta altfel decît se întîmpla în trupele din care făceam parte în acei ani, şi aş aminti aici: Autograf, Voievod, Deja-Vu. Îmi doream să creez o muzică mai complexă, mai elaborată, în care să combin tehnica instrumentală cu armonii şi ritmuri mai puţin uzuale. Voiam să-mi testez ideile muzicale şi compoziţiile, depăşind graniţele unui gen muzical, ba mai mult, simţeam că pot intersecta sau, mai bine zis, îmbina mai multe stiluri muzicale dragi mie: rock blues, funk, jazz şi nu numai. Am ales cei mai buni instrumentişti din trupele existente în Galaţi la acea vreme şi, astfel, Platonic s-a constituit de prima dată ca un super-grup, chiar dacă unul pe plan local.
Numele trupei a apărut dintr-o cvasi-anagramă a numelui meu şi, uitîndu-mă în dicţionar, mi-a plăcut mult sensul găsit. Platonic înseamnă ideal sau pur, iar ideea de a încerca să am o trupă ideală, pură, m-a încîntat pe loc. Cel mai recent disc al nostru, Sweet Little 6STRING a apărut ca Nicu Patoi & Platonic datorită faptului că, în timp, numele meu a devenit mai cunoscut decît proiectul Platonic, proiect total necomercial şi atipic în pseudo-industria muzicală românească.
De ce spuneţi că acest album ar fi „definiţia“ dvs. de artist?
Sweet Little 6STRING este, dacă vreţi, caracterizarea mea muzicală, proiecţia trupului, a sufletului şi a gîndirii mele în muzică. Pe acest album am experimentat şi am fuzionat stiluri muzicale, mi-am lăsat liberă imaginaţia şi-am încercat să fiu cît mai mult eu însumi, fără să ţin seama de şabloane şi idei preconcepute. Toate piesele sînt compoziţiile mele şi mi-ar plăcea să cred că lumea m-ar putea cunoaşte şi înţelege atunci cînd îmi ascultă muzica. Cîntîndu-mi piesele cu Platonic, îmi dezvălui cu sinceritate şi bucurie întrega mea experienţă
