Cînd l-am auzit la telefon, am fost convins că-i o farsă. Corneliu Cojocaru, director executiv de Comunicare la Banca Comercială Română, dorea să organizeze o seară colocvială pe tema „bogăţiei la români“, cu oameni din presa financiară şi cea culturală.
„Păi, ce? Avem noi cultura bogăţiei? Noi nici filozofia sărăciei n-o avem...!“ am exclamat. „Exact asta e tema discuţiei.“ Cînd am auzit că moderator va fi Cătălin Ştefănescu, avînd dumnealui în stînga şi dreapta doi Mihăileşti – unul hîtru doctoral comprehensiv (Vintilă), celălalt (Dan C.) bufon patetic digresiv –, am acceptat numaidecît. Mi-am amintit ce captivante au fost, prin insolitul lor interactiv şi calitatea spectaculoasă a publicului, întîlnirile organizate de Editura Humanitas la sediul bucureştean al firmei Avon, la UniCredit, ori cu medicii selectaţi de firma La Roche. Tocmai în ciuda prejudecăţilor privind nepotrivirea planurilor şi antinomia aşteptărilor, am decis că face să mă duc. Mai ales că, deşi om de vizuină, conservator şi tabietliu, recunosc că mă dau în vînt după experienţe noi, bine provocatoare.
Astfel că luni 27 februarie crt. pe la şapte seara – oarecum vinovat că familia şi prietenii mei se-nghesuiau la Ateneu ca martori la dialogul dintre Amos Oz şi Gabriel Liiceanu – eu mă holbam la unul dintre noile blocuri de sticlă şi aluminiu plombate cu subtilă eficienţă pe Bulevardul Aviatorilor, alunecînd apoi timid într-un lift silenţios, către un etaj sadic răsfăţat gastronomic. Acolo unde – culmea – alt Mihăilescu, adică gentila Andra, şeful departamentului Private Banking al BCR-Erste, avea să-mi domolească palpitaţiile: nu se aştepta dinspre noi, culturalii, la cine ştie ce performanţă dialogală academo-financiară, ci la un sincer dialog cu presa de specialitate, revistele Capital şi Bursa, specialişti din TVR, Money Channel şi alte nişe căftănite.
Lipsind Vintilă Mihăil
