Pe 30 septembrie, când accepta să preia Steaua, Ilie Stan consimţea să lucreze la o echipă aflată pe locul 9 în clasament, cu doar 3 victorii, la 8 puncte în spatele liderului.

8 puncte în 8 etape înseamnă enorm, dacă e să respectăm regula" etapa şi punctul", acum am vorbi de o distanţă de 20 de puncte, adică de nici o şansă la titlu sau la cupele europene.

În cele 12 runde, Ilie a făcut 27 de puncte, la fel ca şi CFR. A pierdut o singură dată, la Ceahlăul, a remizat la Vaslui şi în două meciuri acasţă, cu Rapid şi CFR. Cele 27 de puncte înseamnă 75% din total, adică o cifră excelentă. Raportat la cele 20 de etape, liderul Dinamo are 44 de puncte din 60 posibile, adică 73,33%, ceva mai puţin decât acele 75 de procente ale lui Ilie.

Probabil că acest potop de cifre e obositor, dar ele sunt utile pentru a ilustra schimbarea la faţă a Stelei sub noua conducere tehnică şi transformarea ei dintr-o formaţie de mijlocul aritmetic al clasamentului într-una cu şanse reale la titlu.

Apărare de fier

"Spune-mi ce fel de apărare ai ca să-ţi spun ce şanse ai la titlu". Aşa sună o zicală confirmată şi răsconfirmată în ultima vreme. În cele 12 etape cu Ilie Stan, Steaua e liderul absolut al defensivei, cu doar 5 goluri primite, o medie de 0,41 pe meci, ceea ce înseamnă o cifră demnă de Interul lui Herrera de-acum peste patru decenii. Niciodată Steaua n-a primit două goluri pe partidă, iar de 7 ori a scăpat cu poarta neperforată. Cu atât mai elocvent cu cât în această perioadă s-a jucat mai mereu cu improvizaţie pe dreapta, pe stânga au fost ba Brandan, ba Latovlevici, ba Pârvulescu, iar în centru, până la venirea lui Chiricheş, lângă Geraldo, pe care putem să-l numim titular, s-au perindat când Iliev, când Galamaz, uneori Gardoş, la nevoie chiar Brandan.

La fel de adevărat este că atacul Stelei a avut şi mo