Ca orice partid la putere, care se respectă, PD-L îşi făcuse propria-i ordine, în administraţia centrală. Omul lui A, secretar de stat colo, cel al lui B, director dincolo, al lui C, şef la agenţia aia, al lui D, la cealaltă şi tot aşa până la ultima literă a alfabetului, posturile fiind multe în grasul aparat de stat şi pedeliştii mulţumiţi. Cât a fost prim-ministru Emil Boc, care înţelegea nevoile colegilor, ordinea s-a păstrat intactă, iar conexiunile au funcţionat fără scurtcircuite grave, dar urmaşul său, Mihai Răzvan Ungureanu, formal independent, începe să tulbure aranjamentul. A numit în fruntea Corpului de Control al guvernului un avocat din Iaşi, fost coleg de universitate, şi-a ales un nou consilier de imagine, vechi amic, a forţat trei demisii, a trimis DNA peste Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi mai are de gând să facă nişte schimbări, care unora nu le pică bine. Iar reacţiile încep să apară.

Mai întâi, Elena Udrea, deranjată de tăierea piscinelor din bugetul ministerial lăsat moştenire şi, mai ales, de ironiile premierului cu privire la utilitatea acestora. Vicepreşedinta PD-L, care iese, zilnic, în presă de când nu mai e ministru, îl sfătuieşte să-şi facă temele, înainte să vorbească şi „să nu aibă abordările (de rea credinţă – n.n.) unor jurnalişti”. Apoi, Anca Boagiu, fost ministru al Transporturilor, alarmată de zvonul că MRU ar putea-o înlocui din funcţie pe directoarea de la Drumuri. Ea îi recomandă să se mai gândească şi să evalueze corect activitatea conducerii companiei, înainte de a lua o decizie. Roberta Anastase, şefa Camerei, n-a zis nimic, dar, la o cafea cu doamnele de mai sus, s-ar putea plânge că premierul a stat la discuţii cu Victor Ponta, când acesta cerea schimbarea ei din funcţie, în loc să-i trântească receptorul. Nici şeful ANAF, Sorin Blejenar, şi prietenii săi nu au de ce să fie fericiţi: premie