Evenimentele care se deruleaza zilele acestea la Universitatea de Medicina din Targu Mures si in interiorul coalitiei guvernamentale, la Bucuresti, evidentiaza efectele unui santaj politic continuu, intins pe o perioada de peste 20 de ani, si a absentei unei clase politice demne de acest nume.
In primul rand, sa pornim de la distinctia absolut obligatorie intre compromisul politic, acceptabil in interiorul limitelor constitutionale intr-un stat de drept, si santajul politic, inacceptabil in orice situatie si oriunde. Primul ajuta sistemul politic sa-si indeplineasca functia principala de instrument de rezolvare a problemelor societatii, cel de-al doilea are efect exact contrar, de alterare a acestui instrument, prin distrugerea increderii cetatenilor in sistemul insusi.
UDMR nu este un "partid politic", ci o organizatie care paraziteaza politic o minoritate, de ale carei voturi are absoluta nevoie in cadrul aritmeticii parlamentare din Bucuresti, pentru a-si asigura o baza solida de negociere in jocul dur si fara reguli fixe al impartirii cascavalului (de fapt, svaitzerului) banilor publici.
Liderii UDMR "reprezinta" cetatenii romani de etnie maghiara in acelasi mod in care PDL, PSD si PNL "reprezinta" cetatenii romani de etnie romana care le voteaza. Cu o cota de 50-1 se poate paria, fara riscuri semnificative, ca daca liderii UDMR ar decide sa-si auto-dizolve organizatia, si niciun alt "partid maghiar" nu le-ar lua locul, viata minoritatii maghiare, in orasele si satele ei de domiciliu, ar decurge, de a doua zi, exact ca si pana atunci. Nici nu i-ar creste brusc nivelul de trai, dar nici nu i-ar fi puse in discutie drepturile si libertatile castigate dupa 1989.
Exista insa si o diferenta fundamentala. "Partidele politice" romanesti eclozate de mama alien FSN (vorbim aici, in principal, de PSD si PDL, pentru ca in cazul