Între cuvântările televizate şi cele tipărite ale lui Nicolae Ceauşescu erau mari deosebiri. Textele tipărite erau mai atent verificate, pentru ca dictatorul să nu piardă simpatia opiniei publice internaţionale.

Grija pentru puritatea partidului şi a ideologiei sale a impus schimbarea redactorilor şefi ai "României libere" destul de frecvent. Aceştia „luptau", alături de oamenii lui Iosif Ardeleanu, care era şeful Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor de pe lângă Consiliul de Miniştri. Pentru că Partidul considera că pe „baricadele" cenzurii trebuie să stea şi redactorii-şefi, ce aveau, în ansamblul redacţiei, un rol hotărâtor în păstrarea purităţii ideologice a partidului, prin modul cum fixau linia zilnică a ziarului şi asigurau „limpezimea" textelor alese pentru publicare, texte puricate până la ultima virgulă.

Niculae Bellu, primul redactor-şef, a plecat şef la Cinematografie, chiar în anul 1950, când am venit eu în redacţie. Au urmat Grigore Preoteasa (mort în accident de avion în drum spre Moscova, zborul fiind evitat de Gheorghe Gheorghiu-Dej, care se părea că a mirosit ceva, el preferând să meargă cu trenul, ceea ce i-a salvat viaţa), Mircea Rădulescu, Marcel Breazu, H. Dona, iar mai târziu, prin anii 1960, au fost numiţi primii români, Ion Mărgineanu, Octavian Paler şi Maria Costache, doctor în economie la Moscova, al cărei soţ, mare matematician, i-a pregătit pe copiii lui Ceauşescu, iar Zoe a ajuns în conducerea Institutului de Cercetări Matematice.

Greşeli antologice din ziare

Dar, cu toate măsurile drastice luate, apăreau greşeli antologice în aproape toate ziarele locale şi centrale. Astfel, în presa clujeană a apărut un titlu cu majuscule, ,,Vita de lucru a tovarăşului Nicolae Ceauşescu" sau „Activitatea obosită a tovarăşului Nicolae Ceauşescu" etc.

Cuvântările dictatorului, „cenzurate" pentru presa scrisă