Credeam că politicienii maghiari nu sunt la fel de proşti precum cei români. M-am înşelat. Iar toată înverşunarea asta cu care îşi doresc ei o facultate de medicină în limba maghiară este o dovadă în plus a acestei prostii.
Dincolo de indignarea asta genetică a românului, de a ne revolta când auzim pretenţiile unor politicieni udemerişti legate de învăţământul în limba maghiară, dincolo de chestiunile de normalitate într-un stat care are o limbă oficială, dincolo de sentimentul anti-maghiar pe care îl declanşează în nebunia lor liderii minorităţii ungare, insistenţa asta cu care aceştia ţin morţiş ca toţi cei pe care-i reprezintă să nu ajungă să vorbească şi limba română este un semn de prostie.
Prin toate aceste acţiuni, de fapt, liderii UDMR nu fac altceva decât să-i condamne pe etnicii maghiari la izolare. Tu, locuitor al României, să ajungi adult, cu o calificare bună - cum ar fi cea de medic -, fără să cunoşti însă şi limba română, eşti din start dezavantajat în ţara în care trăieşti. Practic, aflat într-o situaţie ca asta, un maghiar nu va putea niciodată să ajungă să lucreze într-un alt oraş mare din ţară. Poate ca medic sau orice altceva ai vrea să te angajezi în Bucureşti, la un mare spital, de stat sau privat. Sau în Timişoara, Sibiu, Iaşi ori Cluj. Unde e musai să ştii română. Nu pentru că aşa te-ar obliga Constituţia, nu pentru că aşa ar fi normal, ci pentru că aşa e nevoie.
Ca nevorbitor de română, singura regiune în care vei putea trăi în ţara asta o reprezintă Harghita, Covasna şi o parte din Mureş. O zonă oricum subdezvoltată economic, cu cea mai slabă activitate industrială şi cu cel mai mic salariu mediu din ţară. Sau în Ungaria, dar nici acolo nu e vreo bucurie, în contextul în care ungurii lor îi privesc pe ungurii noştri mai rău decât îi privim noi pe moldovenii de peste Prut.
Un maghiar care nu ştie ro