Doar un euro pe cap de locuitor! Este recordul trist al investiţiilor străine directe pe care România le-a putut atrage în ianuarie.

Cele 23 milioane de euro aduse de străini în ţară în prima lună a anului, mai puţin decât profitul pe care Petrom îl face în 10 zile, sau decât preţul cu care se vinde o singură clădire de birouri de dimensiuni medii, marchează o scădere de peste 16 ori faţă de nivelul din ianuarie 2011.

Declinul investiţiilor străine directe nu mai poate fi oprit, de fapt, de câţiva ani. Explicaţia nu vine doar din absenţa marilor privatizări, care au adus în trecut miliarde de euro sau din reducerea altor participaţii de capital. O situaţie îngrijorătoare, agravată în ultimele luni, o indică evoluţia creditelor intra-grup, acordate de companiile străine subsidiarelor din România. Acestea apar când companiile mamă dau mărfuri entităţilor din România, dar nu le cer să plătească imediat, ci le lasă banii la dispoziţie o perioadă de timp, pentru alte achiziţii.

Nivelul ridicat al creditelor intra-grup în anii trecuţi arăta că multinaţionalele voiau să susţină dezvoltarea pe piaţa românească. În 2008, acestea depăşeau 4,6 miliarde de euro (aproape jumătate din investiţiile străine directe de atunci). În 2009 au coborât la 1,8 miliarde de euro, pentru ca în 2010 (când la efectele crizei statul a adăugat înăsprirea fiscalităţii) şi în 2011 să nu mai însumeze decât jumătate de miliard de euro.

Acum, multinaţionalele cer restituirea creditelor, în ianuarie acestea apărând în evidenţele BNR cu o valoare negativă de 107 milioane de euro (net), principala explicaţie pentru nivelul modest al investiţiilor străine directe. Faptul că marile firme străine nu mai sunt dispuse să susţină dezvoltarea activităţii subsidiarelor din România arată că economia locală are probleme serioase. Îar în cazul acestor investitori